Rolul de părinte are multe straturi, pe linia transgenerațională
La final de an, cadoul pe care ți-l ofer este schimbarea unghiului din care te uiți la rolul tău de părinte. Dacă reușești să începi să vezi rolul tău astfel, îți va oferi multă eliberare și mai puțină presiune pusă pe tine. De ce?
Pentru că, în rolul de părinte, tindem să ne uităm doar la copiii noștri atunci când lucrurile nu merg, atunci când copilul are probleme sau atunci când, în relație, simțim că nu facem ce trebuie. Însă, de cele mai multe ori, ceea ce se întâmplă între noi și copilul nostru real poate avea în spate un întreg scenariu scris anterior.
Adică, ceea ce aduc eu ca părinte în relație cu copilul meu real are multă încărcătură inter- și transgenerațională. Ceea ce mi s-a făcut, ceea ce am văzut la părinții mei sau ceea ce au văzut ei la rândul lor – și tot așa – devin ingredientele Părinților Preluați din noi. Iar copilul nostru real are rolul acesta ingrat și neplăcut de a ne oglindi aceste părți din noi, de a ne determina să ne uităm la aceste modele, adesea preluate inconștient și aduse, tot inconștient, în funcționarea noastră zilnică și în relaționarea directă cu al nostru copil. Modelele acestea inconștiente conțin și resurse, dar, adesea, conțin și toate blocajele și umbrele familiei noastre și ale liniei transgeneraționale.
Abilitatea de a ne uita la aceste modele preluate, conștiente sau inconștiente, se numește insight. Este dimensiunea psihologică a rolului de Părinte, care ne permite să ne uităm la propriile povești de viață și la modul în care ne influențează relațiile cu copiii noștri reali.
Această dimensiune este cea care dă un procent ridicat de reușită în schimbarea stilului parental, asta dacă vrei să începi un proces de conștientizare și schimbare prin care să ajungi mai aproape de cine ești tu cu adevărat în rol de părinte și să nu mai funcționezi pe baza programelor automate și a modelelor preluate inconștient.
Iar în momentul în care reușim să schimbăm modelele acestea preluate, apare eliberarea, pe de o parte, dar și accesarea unor părți din tine noi, mai autentice și mai aproape de cine ești tu cu adevărat, pe de altă parte.
Primul pas pentru a începe acest proces de schimbare a Părintelui Preluat este conștientizarea. Așa că te las, la final de an, cu acest scurt joc de conștientizare. Uită-te la dinamica familială, așa cum a avut loc de Crăciun sau cum va avea loc și de Revelion (asta dacă petreci Sărbătorile în familia extinsă) și observă ce credințe limitative despre rolul de Părinte identifici pe la mătuși, bunici și bunice, la alți părinți din neam.
Ce spun rudele tale despre tine ca Părinte sau despre generațiile lor? Iar dacă nu ai contact direct, reflectează la principalele mesaje pe care le-ai auzit sau pe care le-ai preluat indirect, legate de rolul de Părinte. Tindem să preluăm automat sau să facem exact opusul acestor credințe în rolurile noastre de părinți, așa că este un pas important pentru a identifica cum arată Părintele Preluat Interior.
Și te invit să împărtășești cu mine, în comentarii, care sunt aceste credințe limitative despre rolul de Părinte pe care le-ai identificat?
Iar dacă vrei să explorezi și literatura de specialitate pentru a aprofunda ideile propuse de mine, îți propun aceste cărți.
