Sunt jocurile făcute împreună cu fiul meu. Odată cu venirea lui pe lume și pauza concediului de maternitate, resursele mele creative s-au reactivat, aşa că le-am orientat în relația cu el (şi nu numai), prin ceea ce știu eu să fac mai bine: să mă joc.
Joaca și jocurile sunt ingrediente principale pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil. Atunci când primii ani de viață sunt presărați cu acestea în relațiile de atașament și în procesele de educație, probabilitatea de a apărea probleme psihopatologice la copii este mult mai mică.
Am scris despre joacă și jocuri într-o broșură psihoeducațională pe care o vei putea accesa gratuit în curând pe site-ul meu (link in comentarii).
Însă ceea ce vreau să povestesc azi este despre puterea jocurilor în primele luni de viață ale copilului și chiar în perioada intrauterină.
Joaca este instinctuală, ne naștem cu acest instinct, care se situează în creier în apropierea instinctului pentru atașarea de alți oameni. Sunt, deci, complementare, ceea ce înseamnă că se potențează reciproc. Prin joaca cu copiii noștri, putem crea și potența relațiile de atașament.
Am simțit acest instinct încă din perioada prenatală, atunci când îi făceam fiului meu nenăscut povești despre lumea în care urma să vină sau când îi puneam cântecele mele preferate lângă burtă sau când dansam pe ele prin casă. De asemenea, prima clipă în care l-am ținut pe fiul meu în brațe a fost presărată de joacă: l-am mângâiat, i-am cântat și i-am spus cuvinte dragălașe. În esență, am făcut primele jocuri de conectare cu el.
Ulterior, jocurile au devenit parte din rutina noastră zilnică. Arthur le așteaptă în special la începutul zilei, atunci când ne așezăm pe covorașul special în locul de joacă din casă amenajat în stil Montessori (voi începe o serie de postări pe aceste teme în curând 
).
Și pentru că joaca ne leagă atât de ușor și ne-a apropiat rapid și natural unul de celălalt, am decis să extindem cercul relațional, creându-ne un „trib” de joacă. Astfel a apărut grupul de joacă pentru bebeluși, pe care îl organizez de două ori pe lună împreună cu alte mămici și bebei minunați, oameni dragi pe care îi cunoaștem de la grupul de suport terapeutic la care am participat cu Arthur încă de la vârsta de 3 săptămâni (mulțumim Simina Angelescu pentru o experiență conținătoare excelentă). Voi povesti în altă postare și despre importanța grupurilor de suport psihologic post-natale pentru mame și copii.
Azi a avut loc una dintre sesiunile bilunare, în care ne-am jucat și am activat simțul tactil. Mămicile au creat o jucărie senzorială pentru copiii lor, iar bebeii au creat prima felicitare de 8 martie pentru mamele lor. Și apoi, pentru că au „muncit” mult, bebelușii noștri dragi au primit masaj terapeutic, dar și masaj de conectare.
Este minunat în acest grup. Arthur doarme profund și odihnitor după fiecare sesiune, semn că a fost stimulare de calitate. Și este normal să fie așa, relațiile de calitate, mai ales cele în care ne jucăm, ne ajută să funcționăm armonios.
Așadar, joaca este un dar valoros, despre care voi povesti în detaliu în perioada următoare (că doar este zona mea de expertiză, nu?).
Tu ce cadou ai primit sau ai oferit de 8 martie?