Jonglăm ca părinți, în procesul de a ne crește copiii, între numeroase idei preluate de la alții: fie modelul neprelucrat al celor care ne-au crescut, fie specialiști în parenting, fie specialiști în sănătate mintală sau în alte abordări adiacente creșterii copiilor. Însă, ne putem pierde ușor în perspectivele și părerile altora despre ceea ce înseamnă și implică să fii părinte. Acest lucru se poate întâmpla dacă nu te cunoști pe tine însuți, dincolo de rolul de părinte. Dacă nu îți cunoști valorile, credințele de bază și principiile de la care nu te abați, indiferent ce spune oricine din jur. Atunci când ai această bază a structurii tale umane, poți să te uiți în jur și să rezonezi cu ideile altora sau să preiei practici și principii atunci când le completează pe ale tale.
În acest mod, pornind de la niște principii comune, am găsit-o și am integrat-o pe Maria Montessori, această femeie cu minte deschisă și capacitate de observație briliantă, dar revoluționară pentru vremurile în care a trăit. Am trăit după abordarea ei înainte de a avea copil, fără să îi cunosc principiile, iar acum, din rolul de părinte, le-am descoperit și la nivel teoretic și îmi este ușor să le integrez în procesul de creștere al fiului meu.
De ce? Care sunt aceste principii atât de utile în creșterea noastră ca oameni?
În primul rând, este o abordare centrată pe copil și pe dezvoltarea acestuia cât mai aproape de natural, din toate punctele de vedere. Ca părinte, poți susține această dezvoltare naturală a copilului dacă îi încurajezi independența sănătoasă și timpurie, prin a-i facilita explorarea și realizarea acelor sarcini zilnice pe care le poate face, la vârsta pe care o are. Cum facem asta?
– Prin adaptarea mediului în care trăiește, cu mobilă de mărimea și poziționată la nivelul copilului, cu rafturi deschise la care poate ajunge și din care își poate lua oricând dorește ceea ce îi stârnește interesul sau are nevoie.
– Prin permiterea mișcării libere și explorării, cât mai mult pe podea sau pe pământ. Bebelușii și copiii nu sunt făcuți să stea într-un singur loc și, cu cât explorează mai mult, cu atât descoperă lumea din jur și devin mai încrezători în forțele lor proprii, dar și în lume.
– Prin încurajarea independenței, lăsând copilul să facă lucruri pe care le poate face la vârsta sa. Evident, această abordare implică mai mult timp dedicat creșterii copilului, prezență și răbdare, și a-i permite copilului să testeze și să greșească, să se murdărească, uneori să se lovească în procesul de explorare sau să se frustreze.
– Prin investirea copilului încă de la început cu rol uman. Copilul este din primul moment de viață o altă ființă umană, cu care putem vorbi în mod direct, care înțelege și răspunde limbajului verbal. Cu cât vorbim mai mult cu copiii ca și cum am vorbi între noi, adulții, cu atât stimulăm și încurajăm dezvoltarea limbajului verbal și nonverbal. De ce este important limbajul? Pentru că unul dintre semnele cele mai evidente că există probleme de dezvoltare ale copilului este lipsa sau întârzierea dezvoltării limbajului expresiv. Așa că vorbitul cu copilul este esențial încă de la început. Nu înseamnă că trebuie să renunțăm complet la diminutive și vorbit bebelușesc. Și acesta dă farmec și jucăușenie interacțiunilor noastre zilnice, dar nu trebuie să se transforme în normă.
– Prin oferirea experiențelor senzoriale cu ajutorul lucrurilor reale, din realitate. De exemplu, îl hrănesc de la început pe copil în vasele pe care le folosim și noi, adulții, nu plasticărie; îi permit să se joace cu obiecte din casă nepericuloase, dar interesante (ex. instrumente de gătit) și nu îi cumpăr unele în miniatură, care să le înlocuiască în totalitate și tot așa.
– Prin punerea accentului pe joaca cu puține obiecte și cu jucării create de adulți. Eu cred că există trei categorii mari de jucării: corpurile noastre, obiectele naturale din jur și obiectele făcute de adulți pentru copii, iar acestea din urmă sunt și cele mai puțin utile, de fapt. În acest fel, evităm umplerea casei cu obiecte, dezordinea permanentă și stresorii inutili.
– Și (aspectul care îmi place cel mai mult din abordare) oferirea unor experiențe de creștere care facilitează în mod natural dezvoltarea funcțiilor executive ale copiilor, și anume: atenția, organizarea, planificarea, controlul impulsului. Cum arată aceste experiențe? Arată astfel: joaca liberă, de obicei afară, activități de experimentare, de descoperire a mediului din jur, activități în care copilul se poate concentra pe câte un stimul pe rând și nu face mai multe lucruri în același timp. Apropo, multe companii care produc jucării au preluat numele Montessori pentru produsele lor, dar nu se încadrează neapărat în aceste principii. O jucărie sau un joc cu care copilul poate face 10 lucruri odată nu prea este din această categorie.
– Pe măsură ce copilul crește, încurajează jocul simbolic și jocul de rol, acelea în care copiii inventează lumi întregi pornind de la realitatea în care trăiesc. De exemplu, folosesc o mătură pe care o transformă în navă spațială și călătoresc pe alte planete, folosesc eșarfa și pălăria mamei și se transformă în prințese, prinți, vrăjitoare, în doamna educatoare de la grădiniță sau orice alt personaj real sau imaginar, cu ajutorul cărora își procesează aspecte emoționale din viața de zi cu zi. Aceste tipuri de jocuri reprezintă pietre de hotar în dezvoltarea psihologică sănătoasă a copiilor.
Mai sunt și alte principii, cu siguranță, dar acestea sunt cele după care eu îmi ghidez joaca și interacțiunea zilnică cu fiul meu. Am scris ceva mai detaliat despre folosirea jucăriilor și cum arată un loc de joacă amenajat în stil Montessori în „Jurnalul de joacă pentru 5-6 luni”, pe care îl găsești pe site-ul meu joclapsiholog.ro.
Tu folosești aceste principii în procesul de creștere a copilului tău?