**Creierul bebelușului se dezvoltă folosind două ingrediente: atingerea iubitoare și ritmul**
Bebelușii au unul dintre cele mai rapide ritmuri de creștere în primul an de viață, pe toate planurile de dezvoltare. Creierul lor crește ca al lui Făt-Frumos: într-o zi cât alții într-un an.
Dar pentru ca un creier de pui de om să crească sănătos și să devină baza pentru dezvoltarea tuturor funcțiilor psihice și fizice, în special în primul an de viață, pe lângă împlinirea nevoilor de bază, are nevoie de două elemente esențiale: atingerea iubitoare a corpului și ritmul, repetiția. Aceste ingrediente pun bazele creierului inferior și ale creierului mijlociu (vezi resursele bibliografice recomandate de mine în articol pentru a înțelege mai bine formarea creierului uman și importanța cunoașterii acestui proces, astfel încât să-l înțelegi pe copilul tău aflat într-o permanentă formare și transformare).
Cum arată atingerea iubitoare în experiența de zi cu zi a copilului?
Atingerea bebelușului de către alți oameni în primele ore și zile după naștere nu este prea plăcută, însă copilul învață să o asocieze cu plăcerea. Se simte plăcut atunci când:
– este atins în mod repetat, cu grijă și respect;
– asociază atingerea cu vocea caldă și calmă a mamei sau tatălui;
– sau cu ritmurile repetate ale masajului făcut după baie;
– sau cu ritmul ținutului în brațe sau al contactului cu sânul și abdomenul mamei, atunci când este hrănit;
– joaca relațională este făcută tot prin atingere, prin simțirea reciprocă a corpului;
– este luat în brațe și liniștit de către părinte, în momentele în care simte suferință, fie că este în etapa colicilor sau mai târziu, la ieșirea dinților, la primele răceli sau pur și simplu atunci când plânge (nu este recomandat să lăsăm bebelușul să plângă și să se autoliniștească);
– când adoarme în brațe sau pe pieptul părintelui sau la sân.
Aceste atingeri repetate încep să fie asociate cu o stare de plăcere, primită în relația cu oamenii care îngrijesc copilul și devin din ce în ce mai dorite. Din această stare de plăcere, bebelușul învață că oamenii care îl îngrijesc sunt importanți, pentru că sunt sursa plăcerii, așa că îi va dori din ce în ce mai mult. Așa începe atașamentul și iubirea. Creierul sănătos se formează în astfel de relații de atașament.
De ce este atât de importantă atingerea în relație?
Pentru că acest contact tactil este primul simț senzorial dezvoltat imediat după naștere, înainte de celelalte simțuri, și îl ajută pe nou-născut să se împrietenească cu lumea exterioară uterului. Apoi devine pentru copil un instrument familiar de conectare cu oamenii care îl cresc, în special cu mama și cu tata, formându-se astfel atașamentul. Cea mai importantă funcție a atingerii timpurii este că facilitează creșterea creierului.
Din păcate, noi, românii, suntem cunoscuți în lumea științifică mondială pentru orfelinatele groazei post-comuniste, în care copiii erau sever neglijați, ținuți în pătuțuri, neatinși și nestimulați. După ce oamenii de știință le-au scanat creierele copiilor supraviețuitori ai acestor orfelinate (o parte au murit din cauza acestei neglijări severe), au constatat că majoritatea ariilor cerebrale erau sever nedezvoltate, iar copiii se comportau ca niște micuțe animale speriate.
Copiii care nu sunt atinși în mod repetat și iubitor vor dezvolta, pe măsură ce cresc, probleme legate de atingere – fie vor evita să fie atinși, fie vor dezvolta probleme senzoriale legate de folosirea simțului tactil. Aceste probleme pot varia în intensitate, de la ușoare până la severe. Așadar, dacă copilul tău mai mare are dificultăți în a atinge sau a fi atins, gândește-te la primul său an de viață și amintește-ți cum a fost experiența lui cu atingerea în relația cu tine, cu voi, părinții lui.
Dincolo de experiența copilului, atingerea este importantă și pentru părinte, în special pentru mamă. De la cazuri extreme, în care mamele nu și-au mai abandonat copiii după ce i-au atins prima dată, la cazuri moderate, în care atingerea zilnică și ritmică a bebelușului a redus simptomele de depresie postnatală ale mamei, până la cazurile fericite, în care mama a învățat mai ușor cum să-și înțeleagă copilul prin contactul profund și prezent oferit de atingerea reciprocă.
Cel de-al doilea ingredient esențial pentru creșterea creierului copilului în primul an de viață este experimentarea ritmurilor, a tiparelor repetitive, ușor de recunoscut, care îi transmit sistemului său nervos că este în siguranță, pentru că ceea ce se întâmplă cu el este predictibil.
Exemple de astfel de ritmuri sunt:
– tonul vocii mamei/tatălui și prozodia lor, pe care copilul o recunoaște încă din uter;
– ritmul dat de plimbatul prin casă în brațele părintelui sau de legănatul pentru a fi adormit;
– ritmul dat de sunetele familiare, auzite zilnic în mediul de acasă;
– ritmul dat de activitățile repetitive din rutina zilnică. Încă de devreme, existența rutinelor este esențială pentru starea de bine a bebelușului;
– ritmurile din jocurile repetitive pe care le facem cu copilul în primul an (repetiția va fi cheia în orice tip de jocuri pe care le facem cu copilul sau în joaca sa liberă).
De aceea, eu, ca specialist în sănătate mintală insist asupra existenței rutinei în viața copilului, încă din primele momente de viața.Rutina este umbrela tuturor ritmurilor din viața familiei cu copil, care va transmite copilului familiaritate și siguranță în mediul în care crește.
În terapia copiilor traumatizați relațipnal, și anume, cei care au fost neglișați sau abuzați în relațiile de atașament, reparația creierului traumatizat se face prin inserarea de activități eterapeutice ritmice, jucăușe și pline de contact (și nu numai).
Descoperă mai multe despre importanța atingerii și puterea ei în următoarele titluri bibliografice.
