Un mediu care inhibă nașterea. Sau cum am ajuns să-mi anulez corpul.
Conținut cu potențial emoțional ridicat, în special pentru mame care au trăit nașteri medicalizate.
După ce am vorbit ieri despre continuitatea îngrijirii, astăzi vreau să îți povestesc despre al doilea factor de mediu esențial pentru susținerea tranziției în rolul de părinte și pentru activarea acelui „creier parental” care se formează și se întărește începând din sarcină.
Este vorba despre:
2. Un mediu fizic care susține nașterea naturală.
Creierul nostru nu poate programa corpul pentru a susține nașterea dacă se simte amenințat, suprastimulat sau evaluat constant. Nașterea nu este un eveniment pur medical – este un proces fizic, emoțional și profund neurofiziologic, guvernat de creierul bazal și creierul limbic, nu de neocortex. Iar acești centri ai creierului au nevoie de calm, familiaritate și siguranță pentru a face loc travaliului natural.
Un mediu favorabil nașterii naturale înseamnă:
• lumină redusă
• liniște și intimitate
• căldură în tonuri, materiale și oameni
• prezența minimă a aparaturii și a intervențiilor medicale
• posibilitatea mișcării libere
• posibilitatea de a mânca sau bea
• prezența partenerului ca sprijin emoțional
Am pus în comentarii o imagine pe care am primit-o la curs, care ilustrează perfect un astfel de spațiu (Sursă imagine:https://www.revistaad.es/arquitectura/articulos/las-arquitectas-de-los-mejores-paritorios-de-espana/20238).
Seamănă cu un colț de acasă. Un spațiu în care o femeie se poate abandona procesului.
Experiența mea? Exact opusul.
Ajunsă la spitalul privat unde urma să nasc, corpul meu – care începuse deja travaliul – a intrat într-o stare de alertă. Primul contact a fost un control medical rece, grăbit, invaziv, realizat de un medic necunoscut. Am fost informată sec că „bebe nu a coborât” și că „cervixul nu e pregătit”. Fără explicații. Fără susținere. Doar o decizie: internarea. Nu mi s-a oferit opțiunea să mă întorc acasă, în mediul meu sigur, să aștept în ritmul meu.
A urmat o cameră dublă, deși solicitarea mea fusese clară – salon individual. Apoi: tăvălugul documentelor de semnat, discuțiile administrative și alte elemente care îți țin mintea „ocupată” în neocortex, exact acolo unde nu vrei să fii când naști.
Contractiile au început să se rărească. Corpul meu reacționa – își pierdea terenul natural în fața presiunii externe.
Doctorița mea a venit. Cea care îmi fusese sprijin în toate lunile de sarcină. Cea care susținuse nașterea naturală. Nu mai era aceeași. Era rece, categorică, iar propunerea ei de cezariană a revenit – de data aceasta însoțită de un mesaj subtil, dar apăsător: „Travaliul natural va fi lung și dureros. Ți-l asumi?”
Am fost informată că:
• Nu am voie să mănânc sau să beau.
• Nu poate rămâne soțul cu mine în cameră, dacă nu se eliberează una single.
• Voi fi controlată vaginal frecvent ( controale care sunt tare dureroase).
• Dacă apar complicații (care, în opinia ei, vor apărea), voi intra de urgență în operație.
A apărut și o moașă, trimisă de ea, care – după o evaluare superficială – mi-a spus că am pelvisul mic și copilul mare, deci nașterea va fi „greu de dus”.
Și, în tot acest context în care am simțit cum mi se frânge corpul, încrederea, speranța și vocea, am spus „da” la cezariană, dar în mine a fost un „nu” plin de durere.
În acea dimineață, un alt factor de mediu vital pentru activarea creierului de părinte a fost complet anulat. Dar despre el îți voi povesti mâine.
Ce poți face pentru a-ți alege sau crea un mediu potrivit pentru naștere?
Iată câteva idei care te pot ajuta să creezi sau alegi un mediu în care corpul tău să se simtă în siguranță și să poată naște:
1. Fă o vizită în spațiul unde vrei să naști
• Mergi într-o vizită de acomodare la spitalul sau clinica unde plănuiești să naști.
• Observă cum te simți în acel spațiu: te relaxezi sau te tensionezi?
• Întreabă dacă poți vedea sala de travaliu, salonul postpartum și ce condiții sunt pentru partener/doula.
2. Întreabă direct despre opțiunile pentru susținerea nașterii naturale
• Ce protocol are spitalul în travaliu (poți să mănânci? să te miști? să folosești mingea de naștere?)
• Este disponibilă o cadă pentru travaliu sau naștere?
• Se pot folosi lumini reduse, muzică, mișcare liberă?
• Ce intervenții medicale sunt aplicate de rutină?
3. Creează un plan de naștere scris (Birth Plan)
• Notează-ți dorințele privind travaliul, nașterea și perioada imediat postpartum.
• Include preferințele tale legate de: atmosferă, prezența partenerului, tipul de intervenții acceptate, contactul piele-pe-piele cu bebelușul etc.
• Discută-l din timp cu medicul sau moașa ta și asigură-te că îl înțeleg și îl respectă.
4. Informează-te din surse centrate pe nașterea fiziologică
• Cărți:
„Ghidul de nastere al Inei May ” – Ina May Gaskin
„Gentle Birth, Gentle Mothering” – Sarah J. Buckley
„Nasterea împuternicită” – Milli Hill
• Podcasturi / Videouri:
„The Midwives’ Cauldron”, „Evidence Based Birth”, „Spinning Babies”
• Cursuri prenatale care promovează o naștere conștientă și respectuoasă:
Lamaze, HypnoBirthing, Active Birth
5. Alege spații care permit personalizarea mediului
Dacă îți este accesibil:
• optează pentru clinici/spitale care oferă camere single și permit prezența partenerului sau doulei.
• întreabă dacă poți aduce de acasă obiecte de confort: un difuzor cu aromaterapie, o lumânare LED, un playlist, o pătură.
6. Ia în calcul alternativele la nașterea în spital
• Centre de naștere umanizată sau nașteri asistate acasă, dacă există în zona ta și dacă ai o sarcină fără risc.
• Caută echipe de moașe independente care colaborează cu spitalele sau asigură îngrijire în afara sistemului medical clasic.
La final, inist asupra ideii că mediul contează. Mult. Corpul tău știe să nască. Dar pentru a face asta, are nevoie de condiții care să îl lase să fie înțelept. Nu ai nevoie de perfecțiune, ci de un spațiu care să nu te forțeze să te opui propriei tale naturi.
Iar dacă dorești să explorezi mai multe resurse pe tema aceasta, le găsești mai jos.
Cu încredere în puterea corpurilor noastre,
Andreea
