Mindsetul – mediul invizibil care ne modelează începutul de mamă
Am vorbit în ultimele zile despre patru factori de mediu care influențează activarea creierului de părinte:
- Continuitatea îngrijirii – relația constantă cu un profesionist care oferă predictibilitate și siguranță.
- Mediul fizic – spațiul în care naștem, care poate susține sau bloca instinctele naturale.
- Susținerea nașterii fiziologice – modul în care este respectat ritmul corpului nostru.
- Prezența unei doule – sprijinul unei persoane formate, care ține spațiul pentru mamă atunci când aceasta devine vulnerabilă.
Astăzi, închei această serie cu un factor mai subtil, dar care are o putere imensă:
5. Mindsetul mamei
Ce înseamnă mindset în contextul maternității? Este acea atitudine interioară, acel set de gânduri, emoții și convingeri care îți influențează întreaga experiență – de la sarcină, la naștere și mai departe, în rolul de părinte. Mindsetul este „mediul invizibil” în care corpul tău se pregătește să nască și în care psihicul tău se formează ca părinte. Poți avea toate celelalte condiții ideale (medic bun, mediu prietenos, continuitate, doula), dar dacă mintea ta este prinsă între frica de necunoscut, așteptări rigide și presiunea perfecțiunii, intrarea în rolul de mamă devine o experiență greoaie, uneori chiar traumatizantă.
Cum mi-a influențat mindsetul experiența?
Privind în urmă, cred că am avut un mindset „amestecat”:
- Încredere în corpul meu, în ideea că pot naște natural.
- Încredere excesivă în medicul meu, fără să iau în calcul că și ea poate schimba planul.
- Lipsă de pregătire emoțională pentru varianta în care lucrurile nu merg conform planului. Deși la nivel conștient credeam că sunt pregătită pentru ambele scenarii, inconștientul meu avea alte planuri.
- Focus pe varianta ideală a nașterii, cu ignorarea realității practicii medicale din România.
Când nașterea mea s-a transformat dintr-o experiență fiziologică într-una medicalizată, m-am adaptat cognitiv, însă am blocat emoțiile pierderii scenariului ideal – un mecanism cunoscut drept disociere. Mindsetul meu era setat pe „lupta pentru planul perfect”, nu pe acceptare și adaptare. A trebuit să activez ulterior tot ce am învățat despre autoreglare și reziliență, pentru a procesa ceea ce s-a întâmplat.
Ce am făcut, concret?
- Am revenit la experiența emoțională din timpul nașterii, pentru a o elibera din disociere. Mi-am permis să retrăiesc treptat emoțiile blocate: neputință, rușine, vină, furie, frustrare, tristețe.
- Am fost asistată emoțional: am povestit despre naștere în grupul de suport pentru mame și bebeluși, în terapie individuală, dar și în cadrul formării profesionale. Femeile care m-au însoțit emoțional în aceste retrăiri au contracarat sentimentul profund de singurătate trăit la naștere.
- Am făcut această eliberare emoțională treptat, adaptat contextului meu de viață – ca mamă activă și profesionist prezent. M-a ajutat să funcționez echilibrat în viața de zi cu zi și să-mi activez funcțional rolul parental.
- Scriu acum despre această experiență, pentru că în urma cursului de formare, pot construi o poveste coerentă care îmi răspunde întrebărilor pe care atunci nu le puteam formula. Și știu că această poveste va ajuta și alte femei.
Acești pași sunt parte din procesul de integrare post-traumatică. Pentru că asta a fost pentru mine nașterea medicalizată: o experiență traumatică.
Ce pot face mamele pre și post-partum pentru a cultiva un mindset sănătos?
Post-partum:
- Procesează emoțiile neplăcute, indiferent de tipul de naștere avut.
Chiar dacă am intrat destul de repede în rolul de părinte, fiziologia s-a activat mai greu: lactația întârziată, hrănire mixtă, dermatită atopică la copil, toate pe fondul unui microbiom afectat și a unui organism slăbit de medicație.
Am compensat aplicând consecvent informațiile despre activarea rolului parental. - Joacă-te cu copilul tău.
Jocurile relaționale activează hormonii atașamentului și ai siguranței – esențiali mai ales după o naștere prin cezariană.
Cu Arthur m-am jucat de la început: i-am cântat, i-am găsit apelative jucăușe, ne-am conectat prin râs. - Folosește atingerea ca limbaj principal de conectare.
Pre-natal:
- Pregătește-te emoțional pentru scenarii alternative. Dacă se schimbă planul de naștere, asta nu înseamnă că ai eșuat. Vizualizează ambele variante.
- Creează un spațiu de sprijin emoțional. Lucrează cu o doula, un terapeut sau un coach prenatal. Discută cu partenerul despre ce sprijin ai nevoie.
- Lucrează cu fricile tale. Poate fi vorba despre frici corporale sau moștenite. În cazul meu, frica de epiziotomie transmisă de mama a fost mai puternică decât frica de cezariană, ceva ce am realizat în explorarea mea terapeutică post-partum.
- Continuă să-ți modelezi mindsetul și după naștere. Primul an post-natal este o perioadă de reconfigurare neuronală. Practică blândețea. Nu există mamă perfectă – doar mamă suficient de bună (Donald Winnicott).
Mindsetul – puntea între naștere și parentalitate
Dacă factorii despre care am vorbit în articolele anterioare țin de ce se întâmplă în jurul tău, mindsetul este despre ce se întâmplă în tine. Este o dimensiune pe care doar tu o poți modela, dar pe care o poți susține prin medii sigure, relații calde și informație de calitate.
Iar ca resurse adiționale, îți pun sinteza tuturor cărților recomandare în articolele precedente aici.
Cu recunoștință pentru această serie și pentru tine,
Andreea
