Atenție! Conținut cu impact emoțional, mai ales pentru mame.
Mă specializez în perioada aceasta într-o minunată abordare de lucru cu părinții pre și post natal, numită Parental Brain, unde aflu despre cele mai recente cercetări legate de dezvoltarea creierului părintelui și desre modalitățile prin care îi pot sustine pe părinti pentru a intra mai usorsi mai natural în acest rol.
Unul dintre modulele recente ale cursului a vorbit despre cât de mult contează mediul în care are loc această tranziție uriașă – de la adult la părinte și cum diverși factori de mediu influențează dezvoltarea căilor neuronale parentale: trasee care se formează și se activează în creierul nostru, începând din timpul sarcinii și se accentuează în primul an de viață post-natal, care ne sprijină în mod natural să devenim, zilnic, părinții de care copiii noștri au nevoie.
A fost modulul în care am simțit pentru prima dată o activare emoțională profundă. Informația, deși fascinantă și nu în totalitate nouă, îmi era greu de procesat. Apăruseră flashback-uri. Mă copleșeau emoții vechi, legate de nașterea fiului meu – o experiență care a lăsat urme. Mi-am dat seama că, deși mă aflam acolo ca profesionist, de data asta eram și mama care, deși și-a procesat elemente din poveste atât în terapie individală, cât și de grup, încă mai era suferință acolo.
Așa s-a născut această mini-serie, în care, timp de 5 zile, îți voi povesti despre 5 dintre multiplii factori de mediu care influențează felul în care părintele „se activează” în noi. Voi vorbi despre varianta ideală a fiecărui factor, dar și despre modul în care, în realitate, mulți dintre noi am fost privați de ei, dar și despre resurse de activare a acestora.
Ziua 1: Continuitatea îngrijirii
Acesta este primul factor de mediu esențial în sprijinirea dezvoltării unui creier parental sănătos: să fii îngrijită, susținută și ghidată de același profesionist sau echipă, în sarcină, la naștere și după.
Este opusul modelului medical clasic, numit „responsabilitate împărțită” în care îți vezi medicul la controale, dar naști cu oricine este de gardă. Sau mergi la diversi specialiști cu specializări diferite, care nu comunică întrei ei. Continuitatea aduce siguranță, predictibilitate, încredere și relație – lucruri vitale într-o experiență vulnerabilă, precum nașterea.
Am avut acest noroc, teoretic: o doamnă doctor care m-a urmărit constant în sarcină și care urma să îmi asiste și nașterea. Doar că tocmai această relație a fost cea care m-a rănit cel mai mult.
De ce? Pentru că, după luni în care a susținut și încurajat ideea unei nașteri naturale, în ultimul control, înainte de 40 de săptămâni, a schimbat brusc planul. Mi-a propus o cezariană programată, pe motiv de „siguranță”, de evitare a riscurilor. Nu era o urgență medicală, ci o teamă proiectată. Iar la naștere, s-a purtat într-un mod care a invalidat complet dorințele și nevoile mele.
Am refuzat operația programată și am cerut să așteptăm începutul natural al travaliului. Iar corpul meu a știut exact ce are de făcut: la 5 dimineața, a doua zi după discuția legată de cezariana programată, au început contracțiile și semnele clare că nașterea putea decurge natural.
Acela a fost doar începutul unei experiențe care s-a transformat, pentru mine, într-o traumă emoțională, așa cum percept și evaluez acum, după aproape 2 ani. O traumă tăcută, pe care nu am recunoscut-o inițial.
Ce poți face pentru a activa continuitatea îngrijirii?
Dacă ești însărcinată sau planifici o sarcină, iată câteva sugestii care te pot ajuta să cultivi acest factor de siguranță:
1. Alege conștient echipa ta: caută un medic sau o moașă cu care simți o conexiune, care respectă nașterea fiziologică, îți ascultă dorințele și te implică în luarea deciziilor.
2. Întreabă medicul deschis la consultații:
· Va fi prezent(ă) la naștere?
· Ce alte persoane pot participa (soț, doula, moașă)?
· Ce se întâmplă dacă nașterea începe când nu e de gardă?
3. Caută modele de îngrijire centrată pe femeie: În România apar tot mai multe inițiative, clinici sau moașe independente care promovează continuitatea îngrijirii.
4. Ia în calcul prezența unei doule, care poate deveni un veritabil fir roșu de continuitate emoțională, chiar dacă nu este furnizor medical.
5. Informează-te din surse de încredere:
· Programe de educație prenatală (ex. Cursurile Lamaze, HypnoBirthing)
· Comunități online de gravide/femei care își împărtășesc experiențele
· Interviuri cu moașe independente sau centre de naștere umanizat
Mâine, revin cu al doilea factor de mediu care contează enorm pentru sănătatea noastră mintală și pentru ușurarea activării căilor neuronale parentale.
Iar dacă dorești resurse adiționale pe această temă a factorilor de mediu care influențează activarea creierului de părinte, le găsești pe site-ul autoarei cursului despre care am menționat: https://www.newbornparents.net/ sau în cărțile pe care ți le recomand.
Cu grijă,
Andreea
